Cei vechi ii perforau sau ii spargeau cochilia pentru glanda ce continea lichidul colorant; acesta era galbui la origine, trecand apoi prin toate nuantele pana sa ajunga la albastru-violet, la rosu sau la rosu-violaceu. Pentru obtinerea unei cantitati suficiente de colorant era nevoie de mii de moluste care erau recoltate toamna sau iarna. intre 1815-1850 erau la moda taftaua verde, grena sau gri, si gazul de matase, adesea imprimat, mai ales pentru rochiile cu volane, ori cu motive mari, pentru jupe. Al Doilea Imperiu aduce un stil mai bogat: matase grea, fai, moar, tafta brosata cu velururi. Tonurile la moda erau in primul rand negrul, apoi maroul „Bismarck", albastrul „imparateasa", care convenea mai ales femeilor cu pielea foarte alba, movul, griul si amestecurile de gri si maro.
Isabella d'Este, sora Beatricei, a ramas in istorie drept cea mai rafinata suverana de la sfarsitul primului secol al Renasterii. Dupa cum consemneaza cronicile, in anul 1476, pe cand ea avea doar un an, garderoba sa cuprindea: „o tunica de brocart de argint cu manecile de etamina rosie, un mantou lung de catifea verde ornat cu tafta de Alexandria, doua mantouri, unul roz, altul de postav de Bologna, doua mantile, una din catifea de Alexandria, alta din brocart de aur". Nici materialele traditionale ale costumului nu vor mai fi suficiente! Se inventeaza in mod constant noi materiale, dar nu trebuie sa ne miram prea tare: inca la Expozitia din 1900, un fabricant prezenta gulere, mansete si cravate din hartie glasata. Rochiile de hartie au fost primite cu o anume rezerva, caci majoritatea femeilor nu vor sa arunce dupa o singura intrebuintare o haina care le-a placut.
In cultul mortilor, pentru conservarea cadavrelor se foloseau diferite rasini, balsamuri si substante odorizante, care aveau si unele proprietati antiseptice. Aceste substante odorizante se utilizeaza in toate ceremoniile religioase, ele constituind un mijloc de comunicare cu zeii. Multimea prefera incaltamintea de culoare rosie, in timp ce elegantii preferau culoarea galbena sau neagra. Dar nimeni nu intra incaltat in casa.Religia ii obliga pe credinciosii musulmani sa fie tot timpul foarte curati si ingrijiti. Toti barbatii purtau barba, forma si culoarea acesteia indicand pozitia sociala. Imamii, judecatorii, medicii si profesorii aveau o barba foarte lunga, vopsita in alb; negustorii si mestesugarii - o barba de lungime potrivita, vopsita in rosu, galben, verde sau albastru; muncitorii - una taiata foarte scurt.
Astazi, consilierii de imagine, care stiu ca Washington sau Lincoln n-ar mai avea nici o sansa sa fie alesi acum, cand fizionomia candidatilor e cunoscuta din toate unghiurile prin intermediul televiziunii, isi rezerva dreptul de a impune chiar operatii estetice clientilor lor. Cazurile din filmul Profesionistul puterii nu sunt fictive, ci inspirate din realitate!) Cum de multe ori barbatii le-au cerut partenerelor lor sa poarte dessous-uri cat mai excitante, astazi femeile isi iau revansa, cerandu-le barbatilor sa poarte slipuri tanga sau pantaloni scurti si mulati. in zilele noastre exista chiar un muzeu al slipului, creat de belgianul Jean Bucquoy. Iar japonezul Toshikazu Izmi a facut avere din vanzarea slipurilor de femeie folosite (acestea sunt ambalate in vid pentru a pastra mirosul celei care le-a purtat; pretul lor este de 80 DM bucata!).
Isabella d'Este, sora Beatricei, a ramas in istorie drept cea mai rafinata suverana de la sfarsitul primului secol al Renasterii. Dupa cum consemneaza cronicile, in anul 1476, pe cand ea avea doar un an, garderoba sa cuprindea: „o tunica de brocart de argint cu manecile de etamina rosie, un mantou lung de catifea verde ornat cu tafta de Alexandria, doua mantouri, unul roz, altul de postav de Bologna, doua mantile, una din catifea de Alexandria, alta din brocart de aur". Nici materialele traditionale ale costumului nu vor mai fi suficiente! Se inventeaza in mod constant noi materiale, dar nu trebuie sa ne miram prea tare: inca la Expozitia din 1900, un fabricant prezenta gulere, mansete si cravate din hartie glasata. Rochiile de hartie au fost primite cu o anume rezerva, caci majoritatea femeilor nu vor sa arunce dupa o singura intrebuintare o haina care le-a placut.
In cultul mortilor, pentru conservarea cadavrelor se foloseau diferite rasini, balsamuri si substante odorizante, care aveau si unele proprietati antiseptice. Aceste substante odorizante se utilizeaza in toate ceremoniile religioase, ele constituind un mijloc de comunicare cu zeii. Multimea prefera incaltamintea de culoare rosie, in timp ce elegantii preferau culoarea galbena sau neagra. Dar nimeni nu intra incaltat in casa.Religia ii obliga pe credinciosii musulmani sa fie tot timpul foarte curati si ingrijiti. Toti barbatii purtau barba, forma si culoarea acesteia indicand pozitia sociala. Imamii, judecatorii, medicii si profesorii aveau o barba foarte lunga, vopsita in alb; negustorii si mestesugarii - o barba de lungime potrivita, vopsita in rosu, galben, verde sau albastru; muncitorii - una taiata foarte scurt.
Astazi, consilierii de imagine, care stiu ca Washington sau Lincoln n-ar mai avea nici o sansa sa fie alesi acum, cand fizionomia candidatilor e cunoscuta din toate unghiurile prin intermediul televiziunii, isi rezerva dreptul de a impune chiar operatii estetice clientilor lor. Cazurile din filmul Profesionistul puterii nu sunt fictive, ci inspirate din realitate!) Cum de multe ori barbatii le-au cerut partenerelor lor sa poarte dessous-uri cat mai excitante, astazi femeile isi iau revansa, cerandu-le barbatilor sa poarte slipuri tanga sau pantaloni scurti si mulati. in zilele noastre exista chiar un muzeu al slipului, creat de belgianul Jean Bucquoy. Iar japonezul Toshikazu Izmi a facut avere din vanzarea slipurilor de femeie folosite (acestea sunt ambalate in vid pentru a pastra mirosul celei care le-a purtat; pretul lor este de 80 DM bucata!).
RSS Feed